Erau două.
Cu diferite concepții,
dar cu aceeași speranță.
Erau doi.
Caractere diferite,
dar aceeași lașitate.
Amândouă credeau într-un nou început,
Una după ce crezuse ca va mai dura până să se vindece
și să o ia de la capăt,
Cealaltă crezând că niciodată n-o să fie altfel,
că n-o să fie cazul să-și dorească mai mult.
Amândoi dându-le speranțe,
amândoi amăgindu-le,
amândouă îndrăgostindu-se.
”Dar gata, e timpul!” și-au spus.
Timpul să le lăsăm,
timpul să plecăm,
să mergem mai departe.
Timpul să renunțăm,
să îi uităm,
să mergem mai departe.
Poate că a fost ideea,
poate neașteptatul,
poate dorința de a iubi
și de a fi iubite.
A fost un vis,
uneori un vis frumos,
alteori un coșmar,
dar doar un vis.
O imaginație prea bogată...
Două vise diferite,
dar cu același final dorit.
Dar,din păcate, același vis neterminat.
Trezire bruscă, violentă...
Vis la care nu te poți întoarce...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu